Povestea vikingilor berserk, războinicii care luptau cu o furie supraomenească

În vechile surse nordice, berserkerii vikingi erau războinici care luptau într-o furie asemănătoare cu cea a transei, care mai târziu a dat naștere cuvântului englezesc „berserk”.

Numele înseamnă probabil „bear-shirt” (comparabil în engleza medie cu termenul „serk”, care înseamnă „cămașă”), războinicii mergând în mod tradițional în luptă fără armură, purtând în schimb piei de urs sau de lup.

• Analiza regelui Carol al II-lea după atacarea Franței de către Germania. „Turcia este singura noastră speranță”
• Cine au fost Constantin cel Mare și mama sa Elena?

Unii cercetători susțin că originile berserkerului pot fi găsite în perioada romană, cum ar fi structurile sociale germanice descrise de istoricul roman Tacitus sau în scena 36 de pe coloana lui Traian din Roma, care înfățișează războinici tribali purtând cagule de urs și de lup.

Unul dintre cele mai vechi texte scrise care descriu berserkerii este Hrafnsmál, un poem skaldic fragmentar din secolul al IX-lea, scris de skaldul norvegian Þorbjörn Hornklofi: „Ele [corăbiile] erau încărcate cu oameni, sulițe occidentale și săbii francești. Bersercii urlau; bătălia era în curs de desfășurare pentru ei; piei de lup [bersercii] urlau și fluturau sulițe de fier.”

Războinicii luptau într-o furie asemănătoare cu cea a transei

„Sunt numiți piei de lup, cei care poartă scuturi însângerate în luptă; ei înroșesc sulițele când vin la război; acolo [la curtea lui Haraldr] sunt așezați împreună. Acolo, el, suveranul înțelept în pricepere, poate să se încredințeze doar oamenilor curajoși, cei care taie în scut.”

A „înnebuni” însemna a „hamask”, care se traduce prin ,,a-și schimba forma”, în acest caz, cu sensul de „a intra într-o stare de furie sălbatică”, sau literalmente a se transforma în forma unui urs. Ei erau portretizați ca fiind indestructibili în saga, imuni la majoritatea nenorocirilor fatale și posedând o forță supraomenească, scrie HeritageDaily.

Acest lucru este prezentat în saga Ynglinga, scrisă de istoricul și poetul islandez Snorri Sturluson (1179-1241).

„Oamenii lui (ai lui Odin) se grăbeau înainte fără armură, erau nebuni ca niște câini sau lupi, își mușcau scuturile, erau puternici ca urșii sau boii sălbatici și ucideau oameni dintr-o lovitură, dar nici focul, nici fierul nu se spunea asupra lor. Acest lucru se numea Berserkergang.”

De ce au dispărut războinicii berserker?

Berserkerii apar în mod proeminent în multe poezii nordice, fie drept campioni, eroi, soldați de elită, fie ca gărzi de corp. Această imagine s-a schimbat însă de-a lungul timpului (mai ales după convertirea la creștinism a Scandinaviei), fiind în schimb portretizați drept criminali, bătăuși, jefuitori și criminali care ucid fără discernământ.

Unii cercetători propun ca furia berserker să fi fost cauzată de isterie autoindusă sau epilepsie, sau prin consumul unor cantități mari de alcool sau droguri – cum ar fi ciupercile halucinogene sau planta henbane Hyoscyamus niger (în 1977, arheologii care au făcut săpături în apropiere de Fyrkat, în Danemarca, au găsit semințe din această plantă într-un mormânt viking).

În 1015, Jarl Eiríkr Hákonarson al Norvegiei a scos în afara legii berserkerii. Grágás, codul juridic islandez medieval, condamna războinicii berserker la scoaterea în afara legii. Până în secolul al XII-lea, bandele organizate de războinici berserker au dispărut.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Expansiunea vikingilor în Africa. Cum au contribuit la formarea regatului african?

Un nou studiu dezvăluie cum reciclau vikingii mozaicurile romane

Excrementele vikingilor îi ajută pe cercetători să reconstruiască genomul unui parazit antic

Fascinanta istorie a cornului de băut, vas simbolic al legendelor despre vikingii războinici